Un grup de medici pozează în combinezoane de protecție verzui, unii cu părul acoperit. Unii ascunși după ochelari, toți după măști chirurgicale. Se vede liber doar zona ochilor și o parte din frunte.
Responsabilul de social media al internelor susține că medicii din imagine zâmbesc, deși din cauza măștilor nu se vede. Garantează ei. O fi adevărat?
Cu gura până-n urechi
A lăsa buza, cu buzele strânse, a rămâne cu buzele umflate sunt expresii care denotă regiunea feței la care suntem atenți de obicei când e vorba de emoții. Zona asta fiind acoperit complet, putem oare ”demasca” sentimentele exprimate?
Da, cu metoda prin care descoperim un zâmbet fals.
Emoticoanele noastre din lumea occidentală, cu cele două puncte constante pentru ochi, și variatele semne pentru gură ne arată focusul în descifrarea emoțiilor de pe chipuri. În culturi orientale cu expresii mai reprimate devine important zona ochilor, cum se vede și în variațiile ochilor din emoticoanele lor.
Expresiile faciale sunt de două tipuri
- Voluntare, care au ca scop un mesaj social. Sunt create conștient și durează mai mult de o jumătate de secundă, fiind sub controlul nostru.
- Microexpresii involuntare, care durează sub 500 milisecunde, și sunt afișate pe fața noastră înainte să ne dăm seama. Deși de obicei nu se conștientizează, au rol important în comunicarea nonverbală.
Mimica nu se învată în școală, este cu noi de la naștere. Conversăm tot timpul cu oamenii din mediul nostru prin modificările subtile ale fizionomiei, care exteriorizează sentimentele noastre.
Nu știm că facem asta, și nici nu știm, că nu știm!
În mod automat reacționăm la semnalele altora, prin oglindire sau formarea de impresii. Dacă observăm aceste semnale, de la senzație ajungem la comunicare conștientă.
Abecedarul expresiilor faciale
Neurologul francez Guillaume Duchenne de Boulogne a conturat relațiile stabile dintre emoții și afișarea acestora pe fețele umane. Charles Darwin a cercetat fenomenul, trasând echivalențe din lumea animală. Cercetările psihologului american Paul Ekman au demonstrat universalitatea expresiilor fundamentale.
Dr. Duchenne de Boulogne a aplicat electrozi pentru a stimula muschii feței. În stânga vedem un zâmbet artificial, imaginea din dreapta arată un zâmbet autentic. Acesta din urmă a fost realizat ulterior, fiind reacție naturală la un banc povestit de doctor. Fotografiile lui Adrien Tournachon din Mécanisme de la physionomie humaine publicat în 1862. Sursă imagine digitală: Getty`s Open Content Program.
Fiecare om din orice colț al lumii are ca moștenire capacitatea de recunoaște anumite expresii faciale universale. De la Topoloveni la Washington, din Seul până la Toronto se identifică precis semnificația expresiilor acestea nefiind codificate cultural în forma lor primară.
Prin încordarea și relaxarea grupurilor de musculatură facială putem nuanța expresii la ordinul miilor. Ekman și asociații lui au identificat și catalogat unitățile musculare care participă la expresia diferitelor emoții în Facial Action Coding System (FACS) care a contribuit la autenticitatea trăsăturilor în animații computerizate și se folosește și în sisteme de detectare digitală a emoțiilor prin analiză facială.
Emoțiile fundamentale
- bucuria
- tristețea
- furia
- surpriza
- frica
- dezgustul
- disprețul
În imaginile de mai jos putem observa expresia lor facială. O parte se manifestă în partea de sus a feței, unde avem control voluntar mai slab, decât în zona gurii, producând o afișare mai onestă. Pe un chip acoperit cu masca vedem doar acestea.
Bucuria
Zâmbetul fericit: datorită încordării involuntare a mușchilor din jurul ochilor se formează riduri la coada ochilor (laba gâștei) pleoapele se strâng, colțurile buzelor se ridică. În cazul zâmbetului fals lucrează doar muschiul zigomatic mare care se întinde între osul zigomatic și colțul gurii. La un zâmbet autentic se contractă și mușchiul orbicular al ochiului.
trage în jos săgeata de pe imagine
© Dean Drobot/123RF.com
Deși aparent cu toții putem zâmbi voluntar, majoritatea oamenilor nu activează mușchii din zona ochilor. Iar această scăpare se vede în lipsa autenticității expresiei, totodată slăbește beneficiul psihosomatic din efectul feedback. Vom recunoaște zâmbetul autentic și cu masca pusă.
Nu există bucurie autentică fără riduri
Tristețea
Privire fără focus, pleoape coborâte, sprâncene apropiate și ridicate. Colțurile gurii se lasă în jos, vârful bărbiei se ridică, buza inferioară este trasă în jos și împinsă înainte.
© Azret Ayubov/123RF.com
Furia
Când suntem furioși apropiem puternic sprâncenele coborâte. Se formează linii verticale între sprâncene. Pleoapele se ridică, avem o privire fixă. Buzele se încordă, și pot fi apropiate strâns sau întredeschise tensionat.
© milkos/123RF.com
Surpriza
Uimirea face să ridicăm sprâncenele, ochii să fie larg deschiși, și gura să rămână întredeschisă. Se formează riduri orizontale pe frunte.
© Roman Samborskyi/123RF.com
Frica
Frica este semnalată de pleoapele superioare ridicate în timp ce pleoapele inferioare se tensionează și se ridică, albul ochilor devine aparent în partea de sus. Sprînceana ridicată nu este arcuită, apar riduri pe frunte în zona centrală. Buzele sunt ușor încordate și întinse orizontal, vârful bărbiei se retrage.
© Roman Samborskyi/123RF.com
Dezgustul
Nasul se încrețește și se ridică. Buza de sus se ridică. Sprânceana împinsă în jos și pleapele inferioare ridicate fac ca ochii să se strângă.
© Phongthorn Hiranlikhit/123RF.com
Disprețul
Este singura expresie asimetrică dintre cele de bază. Colțul buzelor este încordat și ridicat doar pe o parte.
© Luis Molinero Martínez/123RF.com
În concluzie: putem renunța la zâmbetele fabricate din oficiu, pentru că nu se văd oricum.
Zâmbetele adevărate sunt vizibile și contagioase
Ilustrațiile de mai sus sunt foarte expresive – pentru a fi mai ușor de identificat sentimentele afișate. În viața de zi cu zi va trebui să ne mulțumim cu fracțiuni din acestea care s-ar putea să nici nu dureze mult. Expresia surprizei se transformă rapid în ceva mai pozitiv sau negativ, în funcție de caz. Dezgustul se asociează destul de des cu furia, etc.
Interesul meu pentru taxonomia expresiilor faciale vine din nevoia de a identifica și a evita apariția unor semnale nedorite în fotografia de portret. Dar și din dorința de a adăuga controlat anume elemente necesare de exemplu în fotografia unui leader.
În această perioadă tensionată poate fi de folos oricui să identifice cât mai rapid și precis starea de spirit a celor cu care interacționează.
